Parodontologie

PLACA BACTERIANA:
A) supragingivala-in santuri si fosete,interdentara,pe suprafata V si O;

In afara de suprafetele dentare ale dintiilor placa bacteriana poate fi intalnita si pe:obturatii,microproteze,aparate ortodontice,proteze mobile.Placa bacteriana poate fi indepartata numai prin raclare sau periaj.In strat subtire placa nu este vizibila direct putand fi observata numai dupa colorare cu coloranti organici.

Placa bacteriana matura are o culoare galbuie sau cenusie.Relatia dintre microorganisme din placa bacteriana si parodontiu a fost demonstrata experimental prin intreruperea igienei orale pentru diferite intervale.Instalarea gingivitei este intotdeauna favorizata de absenta igienei.

B) subgingivala

Placa subgingiv se dezvolta prin progresia placii supragingivale este diferita de placa supragingivala si are 3 zone de bacterii:

1. bacterii aderente la tesutul dentar (smalt,cement,dentina)
2. bacterii aderente la epiteliul gingiei sulculare(insertia epiteliala)
3. bacterii aderente tesutul gingival.

TARTRUL DENTAR

Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aderent de suprafata dentara sau alte structuri dentare rezultate din mineralizarea placii bacteriene.Este un depozit organic calcificat ce se fixeaza pe placa bacteriana,calcul asemanator celor din vezica biliara,rinichi.

Suprafata tartrului este rugoasa si acoperita de un strat de placa bacteriana nemineralizata.

Tartrul supragingival rezulta prin precipitarea din saliva.Este vizibil clinic de la marginea coronara la cea gingivala.Prezenta si cantitatea tartrului supragingiv este rezultatul depozitelor bacteriene pe dinti si este influentat de secretia glandelor salivare.Ca rezultat cea mai mare cantitate de tartru supragingival se observa de obicei pe suprafetele V ale Molarilor maxilari adiacenti ductului de la glanda parotida si suprafetele orale ale dntiilor mandibulari anteriori care sunt expusi la ductul glandei submandibare.Tartru supragingiv are culoare de la alb la maro inchis dependent de colorantul din subst nutritive.

Tartrul subgingival,seric rezulta prin precipitarea din lichidul crevicular,este de culoare maronie-negru,cu o consistenta crescuta,dens,aderent,se indeparteaza cu dificultate si se gaseste in santul gingival.Se formeaza apical pana la marginea gingivala si de obicei nu este vizibil.este observat prin explorarea cu sonda parodontala si este de obicei evidentiat ca o suprafata aspra.Daca marginea gingivala este indepartata prin suflare cu aer  tartru gingival poate fi evidentiat chiar apical pana in jonct smalt-cement.

GINGIVITA

Simptomele gingivitei acute sunt :

• papile interdentare eritematoase si edematiate
• sangerare la palpare
• inflamatie.

Inflamatia este urmarea agresiunii placii bacteriene,factorilor de iritatie fizici sau disfunctionali.

Gingivita cronica- monocitele sunt celulele care caracterizeaza inflamatia cronica.

Limfocitele si celulele plasmatice  elibereaza colagenaza si se produce resorbtia osoasa,tesuturile parodontale sunt inlocuite cu tesut de granulatie.

DIABETUL – PARODONTITA DIABETICA

Orice pacient cu o forma grava de parodontopatie trebuie suspectat de o afectiune sistemica,si in primul rand de diabet.

Semne clinice orale prezente la pacientii diabetici sunt:

• cheilita
• fisuri ale mucoasei
• senzatia de arsura
• reducerea fluxului salivar
• dezechilibre ale microbiotei cavitatii oarle,cu o pondere mai mare de stafilococi hemolitici,streptococi si Candida albicans
• procent crescut al cariilor dentare.

La pacientii cu diabet necontrolat se semnaleaza o reducere a mecanismului de aparare si susceptibilitate crescuta la infectii care duc la boala parodontala.Parodontopatia in TIP I de diabet pare sa inceapa dupa varsta de 12 ani.

La pacientii cu o igiena orala slaba pot apare:

• inflamatii gingivale severe
• pungi parodontale adanci
• pierderea rapida de os
• frecvente abcese parodontale.

Copilul cu tipul I de diabet tinde sa aiba o evolutie mai severa in special in jurul primilor molari si incisivi care ulterior se generalizeaza la toti dintii.

Pacientii care au diabet cu o vechime mai mare de 10 ani au leziuni foarte grave.

BOALA PARODONTALA-PARADONTOZA

Paradentoza=paradontoza=parodontoza=parodontopatie este o boala inflamatorie a tesuturilor gingivale, care se manifesta prin distructia osului ce sustine dintele.

Boala provoaca mobilitatea dintilor, care, daca nu se intervine cu tratament, pot cadea usor. Paradentoza se poate trata prin operatie chirurgicala sau cu laser.

Cea mai frecventa afectiune dentara care apare in special la adulti este paradentoza, boala a gingiilor, care ataca radacina dintilor si, uneori, chiar si osul maxilar sau mandibula. Boala se manifesta, in majoritatea cazurilor, prin pierderea precoce a dintilor. De multe ori boala este confundata cu gingivita, care reprezinta, de fapt, primul stadiu al paradentozei. Boala se instaleaza lent, fara simptome evidente.

„Un semn important, cu ajutorul caruia se pune diagnosticul de certitudine in paradentoza, il reprezinta pungile parodontale. Acestea favorizeaza stagnarea secretiilor si a resturilor alimentare, predispunind la abcese de tip paradontal foarte dureroase. Imbolnavirile paradontale provoaca pacientului o stare de disconfort fizic si mai ales psihic.

Nu este o regula ca aceasta boala sa se transmita de la parinti la copii,dar orice persoana care stie ca parintii sau bunicii au suferit de paradentoza trebuie sa se prezinte periodic la medicul stomatolog pentru a preveni aparitia si dezvoltarea bolii. Se face mai intai un examen clinic si apoi unul radiologic , care da o imagine perfecta a paradentozei.

Paradentoza nu se transmite pe cale orala,prin sarut sau orice alt contact cu un bolnav.

Cateva semne care pot trada parodontoza

Semnele parodontozei pot parea nesemnificative la inceput, dar cu cat luati masuri mai din timp, cu atat veti creste sansele de va salva dintii.

Printre semnele care pot trada parodontoza sunt:

• piscaturi” ale gingiilor, fara semne ale vreunei inflamari
• retractie gingivala / gingivitostomatita, care poate expune trunchiul dintelui, iar apoi radacina
• erodarea / lezarea smaltului dintelui, cunoscuta si ca defect in forma de pana.
• o respiratie urat mirositoare
• depuneri de tartru la baza dintilor
• retragerea gingiei de pe dinti
• schimbarea de pozitie a dintilor
• senzatia de dinte mai lung
• mobilitatea dentara (dinti care se misca)
• formarea de pungi parodontale (un abces rezultat dintr-o cultura bacteriana proliferata in mod accelerat in buzunarul parodontal)

Pentru prevenirea paradontozei trebuie sa tinem cont de:

• o igiena cat mai riguroasa:periaj,folosirea atei dentare,a apei de gura
• controlul la 6 luni la medicul stomatolog pentru a efectua o igienizare profesionala
• evitarea consumului de tutun
• evitarea consumului de alcool
• parontoza indica un risc crescut de cancer
• mentinerea imunitatii constante a organismului

Tratament:

• igiena buco-dentarâ  corect efectuata de fiecare pacient, conform îndrumarii data de medicul stomatolog
• periodic, la 6—12 luni, orice tânar sau adult, trebuie sa consulte medicul stomatolog care sa-i faca detartrajul.
• dezinfectia cavitatii bucale cu spalaturi antiseptice si antibiotice
• in cazuri mai grave se chiureteaza geodele cu masa granulomatoasa din interior si apoi se sutureaza marginile mucoasei gingivale în jurul dintilor ramasi (gingivoplastie)
• chiuretaj subgingival
• gingivectomii
• operatii cu lambou
• aditii osoase, aplicare de substante pentru regenerare tisulara (a tesutului de sustinere a dintelui).
• prin metode fizioterapeutice(furnizarea de substante nutritive si oxigen parodontiului cu scopul de a stimula cresterea unor noi tesuturi).
• se recomanda masarea gingiilor pentru a normaliza microcirculatia si toate functiile metabolice ale acestora.
• folosirea  pastelor de dinti potrivite (ce contine vitamina A)
• clatirea gurii dupa periaj, cu ape de gura fluorurate sau cu clorhexidrina